Despre marketing si alti demoni

S-a intamplat ca astazi am avut ceva treaba prin IKEA - un loc unde imi place foarte mult sa merg si nu neaparat pentru mobila, cu toate ca atractia principala pentru mine (chiftelutele suedeze...) a disparut din peisaj ca urmare a unor zvonuri ce nu fac deloc cinste magazinului in cauza.
Dupa ce am cumparat ce aveam de cumparat (da, da, in sfarsit am cumparat de acolo si altceva in afara de mancare!) am trecut si eu ca tot romanul care merge la IKEA pe la standul cu hot dogs aia ieftini si minunat de buni, racoritoare cu refill gratuit si alte lucruri de bagat la ghiozdan.
Dupa cum stiti sunt mereu dornic sa incerc ceva nou, asa ca astazi am inceput cu placinta cu mozzarella si rosii - cam mica pentru pretul de 4,5 lei si cu aluat care se cerea putin mai fraged, dar destul de buna la gust. Totusi, n-as mai lua a doua oara, nu atata timp cat va exista acolo si varianta 'hot dogs'. La 1 leu. Cu bautura inclusa (cu refill gratuit) - 3 lei.

Am vrut sa fiu finut si sa mananc un singur hot dog - dar ce, credeti c-am putut? 3 am luat, de 3 ori am stat la coada (bine, nu eu personal - eu pazeam obiectul proaspat cumparat), si tot as mai fi vrut, noroc ca am fost binecuvantat cu un bun-simt iesit din comun, altfel acolo ramaneam si ajungeam sa ma transporte aia afara din magazin cu un carucior (ca pe picioarele mele slabe sanse sa mai fi putut iesi).
Dar nu ma puteti invinovati, n-o sa ma simt prost, nu exista probe concludente pentru care sa fiu aruncat in al treilea cerc al Iadului. Pentru ca sunt dumnezeiesc de buni. Fragezi, calzi, cu ketchup si mustar dupa gust. Simplu si delicios. Minunat. Ambrozia proletariatului. Si imi doresc sa cred ca nu sunt prea nocivi pentru sanatate, desi nu stiu ce sanse sunt, avand in vedere ca aproape tot ce mancam e nociv.

Am fost asa de fericit, ca am scris o mica misiva referitor la hot dogs pe un chestionar in care eram intrebat tocmai cum pot fi imbunatatiti acestia. Nu stiu daca o citi-o cineva, sau daca va intra cineva pe aceasta pagina care imi e din ce in ce mai draga (caci m-am semnat cu numele intreg si am lasat si adresa blogului), dar vreau sa se stie ca tot ce-am scris acolo, fiecare cuvintel, este adevarat.
Si-uite asa a avut loc prima tentativa de promovare a acestui blog in alte cercuri decat cele prietenesti. Este inceputul unui plan de marketing agresiv, personalizat, si destul de dificil: marketing one-to-one, person-to-person sau cum vreti sa-i spuneti. Asta inseamna ca nu comunici unei mase intregi ca existi pe planeta asta, ci ii iei pe fiecare, individual, si ii spui 'ba, exist!'. Poate parea o munca de Sisif, dar cred ca in final merita - caci ce excita mai mult ego-ul unui om decat faptul ca iti pasa atat de mult incat sa faci o campanie de comunicare special pentru el? Si cum altfel poti atrage un om mai bine decat gadilandu-l in locul ascuns si intunecat unde salasuieste acel ego?

Dar, toate ca toate, eu inca nu sun impacat cu disparitia chiftelutelor, la adresa carora mi-am exprimat sentimentele intr-o postare mai veche. Acum restaurantul de la etaj nu mai are niciun haz pentru mine. Ajung acolo, citesc meniul si nu pot alege nimic din el, asa ca plec intristat. Daca as sti ca are vreun efect, as face o petitie online: vrem chiftelutele de la IKEA inapoi!
Stiu ca a fost un oaresce scandal legat de infestarea lor cu anumite substante nasoale, dar...a trecut acum. Sa fie lansate din nou, cu conferinta de presa si teste 'live', cu public, prin care sa se confirme ca sunt in regula.
Ce nu se vinde cu cateva aplicatii simple de marketing 101? Solutii exista. Dar vointa?