Despre prosti.

Sunt unele zile in care sunt pur si simplu ingrozit de cata prostie e in jurul meu. Aceasta este una dintre acele zile. Nu ca oi fi eu vreun destept, desi, Dumnezeule mare, cand ii vad pe unii...sunt atat de cretini incat te intrebi cum de supravietuiesc pe pamantul asta, cum de reusesc sa-si duca furculita la gura sau cum de nu uita sa respire. Si totusi acei oameni traiesc, inconstienti de prostia lor nemasurata (ah, dulce ignoranta...adevarat e ca fericiti sunt cei saraci cu duhul!), sunt bine-merci, iar unii dintre ei chiar au vieti mult mai bune decat a mea, pentru ca nu isi ocupa timpul cu lucruri triste si fara rost, cum ar fi ganditul.

Dar nu despre acesti prosti vreau sa scriu azi. Cu aia ne-am lamurit, nu avem ce face, suntem condamnati sa ii suportam in jurul nostru si sa convietuim alaturi de ei. De bine de rau, daca nu putem spune ca ne bucuram ca traiesc, macar ne-am obisnuit cu gandul ca asa ceva exista si se reproduce langa noi.
Exista insa, dragii mei, un tip special de prosti. Unul de care e bine sa te pazesti, desi este foarte dificil. Unul de-a dreptul malign. Acesti prosti sunt mult mai rai si mai parsivi decat primii, pentru ca stiu sa disimuleze prostia si nu ajungi decat foarte tarziu sa-ti dai seama de adevarata lor natura. Sunt acei prosti care reusesc sa lege 2 vorbe. Care scriu corect. Care citesc. Dar care, in ciuda a tot - studii, calatorii, lecturi - raman mai limitati decat un hamster intr-o cusca sau un pestisor in acvariu. Pentru ca, asemenea animalelor amintite, nici ei nu-si dau seama de limitarea lor ci, din contra, se vad atotstiutori si geniali. Deasupra tuturor.

Cartile, se spune, deschid mintea si spiritul, dar asta nu se aplica la toata lumea. Unii raman blocati, obtuzi, inchistati. Trist e sa pierzi atatea ore citind, iar mintea sa-ti ramana mai inchisa decat un recipient sigilat cu plumb. Trist e sa-ti disimulezi micimea prin cuvinte sforaitoare si rautatea prin ironie. Sa ai idei preconcepute, sa judeci fara sa pricepi, sa vorbesti fara sa gandesti (ca doar ce nevoie ai - doar tot ce spui tu e corect, nu?), sa auzi fara sa asculti, sa fii intolerant, sa ai prejudecati... Trist, trist, trist si iar trist.

Dar incerc sa-mi gasesc o consolare in toata aceasta mizerie. Cred ca exista un loc special in iad pentru acesti oameni. Doar pentru ei. Cu dedicatie. Si nu pot decat sa sper ca vor ajunge acolo cat mai repede.