Demisie

Deci...in caz ca nu se intelege din titlu...am demisionat. Adica mi-am dat demisia de la locul meu de munca aproximativ sigur, caldut si, de ceva vreme, deosebit de lipsit de impliniri, lumina la capatul tunelului sau orice mai poate sustine sperantele unui biet animal inhamat la jugul greu al pietei muncii.

M-am bagat din nou intr-un proiect grandios si stralucitor in care am mai fost candva implicat - acel proiect care deja mi-a mancat ficatii, iar anul acesta probabil imi va manca inima, creierul si urechea dreapta (sau stanga...depinde cum prefera). Dar nu conteaza, i le-am pus pe toate pe tava, pentru ca sunt un dobitoc idealist si fara niciun fel de spirit practic. Si astea sunt persoanele care au cele mai mari sanse sa sfarseasca in camine insalubre de nefamilisti - si asta inca e un final optimist, pentru ca, dupa cum am invatat si am observat, mereu se poate si mai rau.

Am facut o prostie? Mai mult ca sigur. O sa iasa ceva bun de-aici pe termen lung? Slabe sanse, spre nule. Atunci ce fac? Spre ce ma indrept? Habar nu am, dar magarii nu sunt recunoscuti pentru inteligenta lor. Sau sunt? Nu mai stiu. Probabil eu sunt exemplarul ala din turma care nu e.

Dar viata merge inainte, deocamdata ma simt eliberat, pot sa zburd din nou pe toate campiile pe care am chef si (aproape) la orice ora am chef. Si a venit si primavara si, foarte important, se simte din ce in ce mai tare zefirul printre urechile mele.

Da. Prezentul imi produce oarece satisfactii. Si, pana la urma, nu asta este ceea ce conteaza?