Ceva bun-bun

S-ar putea spune ca zilele astea ma aflu intr-un avant creator, caci in ultimele 2 saptamani am scris cat n-am scris toata vara si toamna lui 2012 la un loc. Nu stiu de ce, dar chiar am chef sa aberez zilele astea si, desi am incercat sa ma conving sa las pe maine acest articol (caci a nu lasa pe maine ce poti face azi e un concept de-a dreptul idiot, care nu se mai potriveste zilelor noastre) pur si simplu nu ma pot abtine.

 Coc de ceva vreme aceasta idee, inca de luna trecuta cand am pus picioarul, dupa mult timp, in La Trattoria di Bugsy, un local interesant din multe puncte de vedere, care de ceva vreme a devenit preferatul meu si la care visez de fiecare data cand imi este foame (adica foarte des).

Probabil ca nu multi au auzit de Bugsy. Il gasiti in Militari, pe bulevardul Iuliu Maniu, intre piata Veteranilor si Gorjului. Desi este chiar la bulevard, locatia, nefiind centrala, poate fi un mare minus pentru cei care considera ca a lua masa in centrul vechi e ubercool si ca daca iesi din perimetru respectiv esti lame si nu meriti nici sa-ti scuipe in cap coji de samanta de floare.
Dar, pana la urma asta este numai in pierderea lor, pentru ca Bugsy este un local mai mult decat decent (spre deosebire de multe 'bombe' cu preturi europene din centru), chiar chic as putea spune, mai ales de cand a fost renovat. Nu e nimic chicios in decor si niciun indiciu ca nu te-ai afla intr-o zona mai 'spalata' a orasului: pereti mov deschis, lumina calda, mobilier potrivit (desi scaunele nu sunt foarte practice)...poate muzica sa fie uneori cam tare, dar asta e deja un detaliu, ceva putin important in economia acestui articol.

Lumea care se perinda pe-acolo este si ea 'din cartier', insa nimic extrem sau deranjant. Din nou, inca ceva insignifiant la ora asta.

Pentru ca astazi vreau sa vorbesc doar despre lucruri frumoase. Despre lucruri bune. Despre lucruri care bucura. Asa ca ajung din nou la subiectul meu preferat, foarte drag mie, atat in scris cat si in realitate, un subiect care starneste pasiuni si este adevaratul motiv pentru care lumea se invarte: mancarea. Si nu orice fel de mancare, desi gandul imi zboara spre multe feluri care de care mai atatatoare pentru un magar infometat.

Astazi vorbim despre mancarea de la Bugsy.

Probabil ca primul lucru pe care il vei remarca in meniu este faptul ca totul este foarte ieftin. Atat de ieftin incat te indoiesti ca mancarea aia ar fi buna de ceva. Pentru ca Bugsy nu are preturi de centru, ci preturi de cartier, asa cum ii sta bine unui local de cartier. 'Probabil niste laturi gretoase', iti spui daca esti la Bugsy pentru prima data si te gandesti cu jind la vreun restaurant unde totul costa dublu, dar 'macar stii ca mancarea e buna' (pentru ca departate sunt zilele in care va disparea ideea inchistata in micile noastre creiere conform careia 'tot ce e scump este automat si bun - mai bun decat ceva mai ieftin').
Comanzi... ceva, orice, sa nu zici ca n-ai comandat: pizza, paste, vreo salata, friptura sau ce-ti mai face cu ochiul.
Chelnerul - destul de politicos - iti ia comanda, o aduce in scurt timp si...acum se infaptuieste minunea.

'Te iubesc. Da, pe tine. Te iubesc si vreau sa te muti cu mine, sa stai cu mine zi si noapte, sa nu ma parasesti niciodata, sa fim mereu impreuna, doar noi doi'. Asta i-as spune eu bucatarului de la Bugsy, daca as avea ocazia sa il/sa o intalnesc. Pentru ca ce iese din mainile acelei fiinte este de-a dreptul divin - si o spune cineva care a umblat la viata lui prin tot felul de localuri, de toate soiurile. Daca nu ar vrea sa vina de buna voie, l-as rapi intr-o noapte cand iese de la munca si l-as tine captiv la mine acasa, ca sa-mi gateasca numai mie toate acele bunatati, sa ma infrupt doar eu din retetele lui, sa ma dedau la o orgie culinara egoista si de cea mai joasa speta pana voi cadea rapus in cel mai fericit si satisfacut delir care va fi fost vazut pe acest pamant.

Deci, daca nu v-ati dat seama din cele de mai sus, imi place foarte mult mancarea de la Bugsy. Cred cu sinceritate ca acolo e cea mai buna pizza din Bucuresti (ca sa nu mai vorbesc de raportul calitate/pret..) - cu aluat perfect, nici prea gros, nici prea subtire si ingrediente atat cat trebuie.
Pastele, la fel: daca ar fi o pictura, pastele Bugsy ar fi Mona Lisa. Sper ca am fost suficient de elocvent la partea asta.
Nu ar strica totusi sa aiba o varietate mai mare de feluri preparate cu paste, pentru ca fiinta nesatula din mine, mereu curioasa si nesatioasa, urla salbatic de fiecare data: 'Mai mult!'
Salatele au carne din belsug, nu trebuie sa stai cu lupa dupa tine sa gasesti microorganismele de pui printre monstri uriasi de foi de salata. Iar friptura - atat de buna, atat de frageda, incat voi folosi acea expresie pe care o urasc, 'se topeste in gura', doar pentru ca e singura care poate descrie senzatia minunata pe care o ai atunci cand iti lipesti carnea de papilele gustative si incepi sa mesteci.
Iar la final, piesa de rezistenta: clatitele! Cu umpluturi la alegere: finetti, banane, biscuiti, nuca de cocos, gem de fructe sau combinatii intre ele si preturi incepand de la 6 lei (acestea fiind cele mai ieftine, pretul crescand in functie de umplutura aleasa).

Si e cam asa: clatita este adusa si pusa pe masa, in fata ta. Este calda si plina de umplutura, la naiba este chiar grasa de la umplutura. Este mare si grasa si sta acolo, lafaindu-se imbietor pe farfurie, ademenindu-te, impachetata frumos, parca asteptand nu s-o mananci, ci s-o admiri si s-o pictezi. Daca pastele sunt Mona Lisa, atunci clatitele sunt de-a dreptul rubensiene. Si asta e un lucru absolut minunat, pentru o clatita.
Iar gustul...ei bine, exista un echilibru perfect intre aluat si umplutura, astfel ca nu simti niciodata mai mult sau mai putin dintr-una, din orice parte ai manca.
As spune totusi ca aceste clatite au un singur defect: acela ca nu sunt disponibile si cu umplutura Nutella (care, dupa cum stiti, este darul lui Dumnezeu pentru omenire si unul din motivele pentru care incepi sa nu te mai indoiesti de existenta Lui).

Iar ca cireasa de pe tort, la Bugsy am gasit Granini de coacaze negre, ceva divin pe care l-am mai gasit doar la Caru' cu bere (unde costa cu vreo 3 lei in plus) si cu care am jurat sa ma insor cand mi-o veni sorocul. Inca nu a acceptat, dar sunt optimist. Foarte optimist.

Acesta nu este un articol publicitar, nu m-a rugat nimeni sa scriu nimic si nici nu am fost platit sa o fac. Am scris din pura placere si pasiune pentru lucruri delicioase. Evident, daca cineva din staff-ul Bugsy citeste toate astea, ii plac si e dispus sa-mi faca cinste intr-o seara, nu voi spune nu. Si cum as putea? Sunt eu magar, dar nu sunt prost. Lasati nectarul si ambrozia sa vina la mine (gratis)!