Ca sa nu creada cumva cineva ca sunt vreun secretos, vreun Batman care nu are chef sa iasa din pestera nici macar atunci cand e nevoie de el, iata cu ce m-am preocupat eu in ultimele saptamani:
1. Pastele.
Da, Pastele. Adica fix sarbatoarea care imi place mie cel mai putin din an. Nu stiu exact ce am cu ea - probabil faptul ca n-am fost niciodata foarte patruns de semnificatia ei, dat fiind ca nu sunt cea mai religioasa fiinta de pe pajistea asta (dar, atentie, religios nu e totuna cu credincios - m-am analizat si am decis ca am credinta, doar ca nu ma conformez practicilor bisericesti).
In fine, trecand peste dilemele legate de religie, care poate ar necesita o postare separata, anul asta am pregatit Pastele la mine in grajd, iar rolul meu major a fost acela de a incurca treburile in bucatarie. In principal, de gatit s-au ocupat persoane mai in tema si cu mai multa pricepere decat mine, doar ca nu am putut sa ma abtin sa-mi bag nasul si sa-mi aduc micul aport in prepararea deliciilor mai mult sau mai putin traditionale. Am umblat si cu mixer, si cu tel, si cu tocator si cu multe alte instrumente asemanatoare. Am spalat vase, am amestecat, am batut (oua :p), am spalat vase (si Doamne, ce de vase-am mai spalat!) si, cel mai important, am degustat din tot si din toate, de mai multe ori chiar. Ca doar nu era sa las orice umplutura/compozitie/aluat etc. sa ajunga aiurea in cuptor si pe urma pe masa, la amaratii de oaspeti, nu? A trebuit sa ma asigur ca se servesc produse de calitate premium - si chiar asa a si fost (si aici ma refer la tine, draga mea placinta cu branza si spanac, cred ca intre noi s-a nascut deja o poveste de de dragoste solida si durabila si la naiba daca nu o sa parasesc clatitele cu pui de la Caru' cu bere daca promiti sa devii o prezenta constanta in viata mea).
Oua nu am vopsit, pe motiv ca nu am fost pe faza cand au fost facute (si magarii trebuie sa-si faca somnul de frumusete!), dar chiar si fara pretiosul meu ajutor au iesit bine.
Deci, in concluzie, perioada a fost ocupata de pregatiri. Asa de ocupata ca n-am putut nici macar sa intru sa iti urez tie, cititorule fidel (ca probabil ai mai rams doar tu cu mine aicisea pe blog) Paste fericit, Hristos a inviat si restul lucrurilor traditionale de bine. O fac acum, o zi mai tarziu, si sper ca inca Pasti fericit pe pajistea ta (de-acum) inverzita de primavara!
2. Am citit.
Am realizat ca am o groaza de carti pe care mi le-am tot cumparat in timp, dar pe care nu m-am invrednicit sa le citesc inca. Nici acum nu am citit decat 1-2 din ele, pentru ca la mine nu se aplica principiul 'primul venit, primul citit', ci sunt pus pe random si citesc ce am chef la momentul respectiv.
Si de data asta am avut chef de extra-celebra carte a lui Stieg Larsson, 'Barbati care urasc femeile', din trilogia Millenium. Sau 'The Girl with the Dragon Tattoo', cum e tradusa in limba engleza. Eu o am de la editura Trei (si nu pot sa nu ma gandesc ca e un nume cretin pentru o editura, dar sper ca are o poveste interesanta in spate).
Revenind la carte, este fix genul acela de roman care te poseda si te chinuie daca il lasi din mana fie si pentru o ora. Si daca la primul volum am rezistat si l-am citit in 3 zile, pe al doilea l-am devorat intr-o singura zi, curios din cale-afara sa aflu deznodamantul si care e, ca sa zic asa, toata faza. Personajele mi-au fost, in schimb, de-a dreptul odioase in unele parti, dar povestea te prinde de urechi si te tine strans de tot pana reusesti s-o dai gata.
Recunosc, inca sunt putin bulversat si nu stiu in ce parte s-o iau cu cititul acum, asa ca fac o pauza de filme pana gasesc urmatoarea carte care ma va da pe spate (astept si sugestii, daca exista!).
3. Cursuri.
Prin februarie m-am inscris la niste cursuri de... sa-i zicem project management. Gratuite, organizate din fonduri europene, cu scopul ocuparii fortei de munca.
Ei, ca ele au inceput abia in aprilie, asta mi s-a parut cam aiurea din partea organizatorilor, dar na. M-am dus si eu cateva zile, sa vada si ochiul meu intelept cu ce se mananca, si pot sa spun ca n-o sa ma mai duc de-acum incolo, din motive de prostie. Nu, nu prostia mea (desi o fi si aia), ci prostia lor - a cursurilor.
Prima parte a fost una de consiliere si auto-cunoastere. Si cred ca a fost cea mai mare pierdere de timp, mai ales ca eu am credinta ca ma cunosc destul de bine si stiu ce vreau si ce pot sa fac (chiar daca uneori mi se mai clatina increderea in mine). Poate pe unii ii ajuta genul asta de abordare. Pe mine insa m-a stresat, m-a plictisit si m-a chinuit timp de 6 ore zilnic, iar cursurile, cu totul, se vor termina abia la sfarsitul lunii iunie (!).
Am mai si avut nesansa sa ma asez langa un cretin care m-a criticat superior in momentul in care i-am spus ca fac voluntariat. "Hmm...inca iti permiti sa faci voluntariat!". His words. N-am inteles exact care era problema lui, dar am incercat sa-i explic ca sunt in cautarea unui job, ca voluntariez pt ca imi place si ca nu inseamna ca n-o sa ma mai angajez daca activez intr-un ONG. Nah, n-am avut cu cine vorbi si am renuntat sa ma chinui, caci nu-mi plac capetele tari si goale.
Moving on.
4. Aplicatii.
Pentru joburi, internshipuri si altele la fel. Si nu ma mai limitez la site-urile de recrutare, ci aplic direct la companii, completez chestionare cu aceleasi si aceleasi intrebari care ma scot din minti, dar...an ass's gotta do what an ass's gotta do.
Am aplicat inclusiv la niste chestii in strainatate si tare as vrea sa-mi iasa. Nu sunt foarte optimist, dar astept sa vad rezultatul si daca se va intampla voi povesti pe larg. Pana atunci, totul e tacere.
5. Multe altele.
Da, multe de care am uitat acum, dar care la ora la care le faceam, erau de importanta majora.
Profit totusi de ocazie sa fiu putin grav si sa-mi exprim parerea de rau si condoleantele pentru cei care au pierdut pe cineva in perioada asta. Nu e niciodata usor si din pacate toti trebuie sa trecem prin asa ceva, dar cel mai important e sa le pastram un loc in amintire si sa continuam sa traim, sa fim cat mai constienti de viata noastra, sa ii si sa ne facem mandri (pe noi insine) de ceea ce realizam.
Asa. Ceva mai recent am fost la MNIR (Muzeul National de Istorie a Romaniei, pentru neinitiati), pentru ca au un program in care desemneaza unul din exponate drept 'exponatul lunii', iar pentru luna martie-aprilie acesta a fost celebrul Ganditor si Femeia sezand. Vroiam de multa vreme sa-i vad si eu pe micutii preistorici de la Hamangia facuti din lut ars si trebuie sa spun ca mi-au placut enorm, probabil si prin prisma valorii si insemnatatii lor pentru cultura universala.
Urmatoarea chestie pe care vreau neaparat sa o vad este expozitia de instrumente de tortura medievala de la Palatul Sutu din Bucuresti. Este vorba de o expozitie temporara ce va fi deschisa pana pe 20 iunie.
In Praga am vizitat un muzeu intreg plin cu tot felul de artefacte de gen si nu cred ca expozitia de la noi va aduce ceva nou pentru mine, dar cred ca e ceva interesant si inedit in Bucuresti si nu ma judecati ca vreau sa vad asa ceva.
In incheiere, va ofer un magar cu oua:
Cu strangeri de copita,
Magarul Irational
0 comentarii:
Post a Comment
Ragete si behaieli