3 ... 2 ...1 ... And... action!

Primul meu post din prima zi de functionare a primului meu blog. Avand in vedere conditiile speciale in care ne aflam, cred ca se cuvine sa incep cu o formulare pe care am citit-o ceva mai devreme, in incercarea mea  de a incepe acest blog pe wordpress (incercare soldata cu esec, din motiv ca urechile mele prea lungi de magar s-au prins in complexitatea meniului si optiunilor de pe wordpress), si anume: HELLO, WORLD!
Chiar daca in acest caz, prin 'world' se va intelege 'subsemnatul magar si alte cateva rumegatoare care, in numele prieteniei, se vor forta sa citeasca ce scriu eu aici', tot ma bucur nespus ca am inceput acest blog, in aceasta zi fatidica si deloc datatoare de astenii a lunii martie.

De ce ma bucur asa tare?

Pai, in primul rand pentru ca imi doream de mult un loc al meu pe pajiste unde sa pot zburda si scrie in liniste tot ce-mi vine si cand imi vine.
Evident, intr-un colt ascuns si intunecat al creierului meu se afla o mica scanteie de speranta, a carei existenta chiar si eu o neg momentan, cum ca n-o sa scriu tocmai in liniste. Daca vroiam liniste, tineam un jurnal ultra-secret inchis cu lacat pe care l-as fi pastrat in sertarul noptierei sau sub perna si vai de cel ce se apropia macar la un metru de ascunzatoarea caietului in care mi-as fi turnat gandurile si frustrarile zilnice (si da, chiar ca vai de el - ati mai vazut pe cineva muscat de un magar??).
Ce vreau sa spun de fapt este ca sper sa am un numar rezonabil de cititori la un moment dat, care sa isi dea cu parerea, sa-mi dea peste nas daca se intampla sa sar calul, sa-mi dea cate un morcov daca sunt de acord cu mine si, in general, sa imi ofere un feedback de orice fel. N-as vrea un blog trist si pustiu ca Sahara, doar sunt un magar, nu? Iar magarilor le plac pajistile cu iarba verde si suculenta, din care sa se infrupte si unde sa faca diverse alte chestii magaresti. Asa ca, aici e voie nu doar sa hraniti magarul (sau mai degraba ego-ul magarului), ci sa il si mangaiati (adica periati) si sa ii vorbiti - veti vedea ca desi poate la prima vedere nu pare, este un magar deosebit de prietenos si cu putin prea mult bun simt pentru binele lui.

Un alt motiv pentru care ma bucur ca am inceput acest blog este faptul ca, pentru mine, va fi un exercitiu de consecventa. Mi-am propus sa scriu cel putin 2-3 posturi pe saptamana si sper sa ma pot tine de asta. Pana acum, m-am apucat de 11 milioane de chestii, din care am terminat foarte putine, in principiu pentru ca ma plictisesc destul de repede si nu am suficienta rabdare ca sa le duc la bun sfarsit.
Nu, magarul de fata nu sufera de vreo boala, nu are ADHD sau tulburari de atentie. Pur si simplu este inconsecvent si se lupta sa depaseasca aceasta stare de fapt prin orice mijloace are la indemana (sau copita, evident nedespicata).

Nu in ultimul rand, magarul, aceasta fiinta (ne)rationala, are o gramada de opinii si teorii. Despre orice. Lumea de astazi, atat de kafkian de absurda, este mereu un fluviu de inspiratie pentru el. Asa ca, subsemnatul magar, va scrie despre experienta sa in relatie cu lumea, sub toate aspectele ei minunate si diverse.
Norocul magarului, daca se poate spune asa, este ca intra mereu in tot felul de situatii de-a dreptul cretine. Iar daca nu intra el, cu siguranta vor intra altii in locul lui, astfel ca oricum ar fi, nu va duce lipsa de material pentru bloggarit. Chef si inspiratie sa fie.

Ei, acestea fiind zise, pun punct primului meu post din prima zi de functionare a primului meu blog.

Noapte buna...pentru cei care nu au adormit inca!

P.S. Exista si un al patrulea motiv pentru care m-am apucat de bloggarit (imi place mult acest termen, ma face sa ma simt important): astazi toata lumea are blog. Ca sa zic asa, este foarte mainstream sa ai blog, atat de mainstream incat nu mai e deloc hipster. Si eu n-am fost si nu vreau sa fiu hipster, asa ca poftim. Blog. Sunt blogger cu acte in regula. De azi sunt un magar in rand cu lumea.

Hipster ass. Obviously, this is not me.